Tanichthys linni longfin

Share this

Acest produs nu genereaza puncte de loialitate.


Produs nou

La comanda 15 zile. Plata anticipat.

9,00 lei

Cantitatea minima de produse ce se poate cumpara este 56

Acest peşte din familia Ciprinidelor este deseori considerat a fi de origine tropicală, ceea ce nu este deloc adevărat. Tanichthys albonubes, cunoscut sub denumirea populară de “plevuşcă de China”, provine din apele repezi ale munţilor Norului Alb (de aici vine şi denumirea latină de albonubes, alboalb, nubes-nor) situaţi în Sud-Estul Chinei.
    Temperatura apei în această regiune nu este prea ridicată, oscilând între 15 şi 20 de grade C. Se hrăneşte în principal cu larve de insecte şi resturi găsite sub păturile de alge. Din punct de vedere comportamental, acest peşte nu a putut lupta contra dezvoltării spectaculoase a Chinei şi habitatul său a fost complet bulversat. Rezultatul este că tanichthys este mai rar vizibil în regiunea de orgine, dar mai este semnalat în Hong Kong. De asemenea, se mai regăsesc populaţii sălbatice în nordul Vietnamului. O nouă specie a acestei familii, Tanichthys micagemmae, a fost descoperită în 2001.

UN MEMBRU AL RASBORINELOR

   Tanichthys albonubes aparţine familiei Ciprinidelor şi subfamiliei Rasborinelor, la fel ca şi speciile de Danio, Rasbora, Boraras sau Trigonostigma, al cărui reprezentant celebru este Rasbora heteromorpha. În afară de T. micagemmae, o altă specie mai este prezentă în genul Tanichthys: T. thacbaensis. Există totuşi prea puţină documentaţie despre acest din urmă reprezentant, se ştie numai că este şi el originar din Vietnam, dar vom rămâne prudenţi în legătură cu validarea acestei specii.
    Plevuşca de China se caracterizează printr-o formă alungită, cu o talie ce nu depăşeşte 4 cm. Regiunea ventrală este albă, de altfel foarte vizibilă la femelele gravide. Acestea au un colorit mai tern decât partenerii lor, dar au o talie mai mare. Prin anii 50-60, o formă de selecţie cu înotătoare mai mari, provenind din crescătoriile din Canada şi Europa de Est, a fost disponibilă în comerţ, dar a dispărut în anii 70. În urmă cu câţiva ani specia a revenit pe piaţă, însă domneşte încă o anumită confuzie în ceea ce priveşte adevărata sa identitate.

O SPECIE LA ÎNDEMÂNĂ

   Dacă este vorba despre o specie rustică, trebuie să fi e îndeplinite toate condiţiile necesare unei întreţineri corecte. Un bazin de 50 de litri este sufi cient pentru o familie de zece indivizi. Deşi este menţionat uneori şi un acvariu de un volum mai mic, nu trebuie uitat că plevuşca chinezească este un înotător neobosit şi îi va trebui spaţiu sufi - cient pentru echilibrul său. Această specie evoluează în special aproape de suprafaţă, dar nu ezită să înoate în zona intermediară a bazinului sau chiar aproape de fund. Iluminarea este esenţială pentru acest peşte, iar plantele vor contribui la crearea unui sentiment de siguranţă necesar acestei specii. Ca şi plante, sunt indicate Egeria densa, Ceratophyllum demersum, Najas sp. şi alte plante stufoase, cu un efect estetic deosebit. Vor putea fi adăugate şi mici Cryptocoryne precum C. wallisii pentru a decora solul în timp ce muşchiul de Java (Vesicularia dubyana) va agrementa fundul şi feţele laterale ale bazinului. Deşi suprafaţa trebuie lăsată liberă pentru înot, totuşi putem adăuga şi câteva tufe de Riccia fl uitans. În funcţie de temperatura camerei, încălzirea nu este obligatorie.

   Dar în cadrul unui bazin de ansamblu, confortul celorlalte specii trebuie de asemenea luat în calcul. O temperatură de 25 de grade C este optimă: dacă depăşiţi această limită, durata de viaţă a unui Tanichthys va fi redusă. Calitatea apei nu este nici ea importantă în mod special, din momentul în care igiena este controlată; trebuie efectuate schimbări de apă regulate. Plevuşca de China se reproduce fără probleme într-o apă cu o duritate până la 20 de grade dGH cu un pH ce poate atinge 8.0. Filtrul va trebui să aibă un fl ux sufi cient de puternic şi să fi e poziţionat la câţiva centimetri sub suprafaţă, pentru a crea un uşor curent de aer.

FĂRĂ PRETENŢII LA MÂNCARE

   Tanichthys albonubes nu este pretenţios la mâncare, acceptând aproape totul. Şi nu va ezita să recupereze hrana chiar de pe fundul bazinului. Regimul alimentar va fi variat (fulgi, hrană congelată sau vie). Ca şi hrană vie, recomandăm nauplii de artemia, dar şi dafnii, cyclopi sau drosofi le. În bazin, vom observa că Tanichthys nu vor ezita să urce la suprafaţă pentru a prinde musculiţe şi alte mici insecte căzute în apă.

COMPORTAMENTUL SOCIAL

   În condiţiile unei întreţineri optime, peştii voştri vor etala cele mai frumoase culori şi nu vor ezita să se reproducă. Imediat ce sunt introduşi într-un nou habitat, Tanichthys vor forma rapid un banc. În timp ce, la alte specii, vedem un lider cu câţiva “supuşi” adjudecându-şi un anumit teritoriu, la Tanichthys grupul va rămâne unit chiar dacă vor exista mai mulţi masculi dominanţi în sânul său. Aceştia sunt uşor de recunoscut pentru că îşi petrec timpul impresionându-se reciproc şi executând un fel de dans ritualic: se îndreaptă spre rival cu înotătoarele deschise, în timp ce execută un fel de du-te vino... Din când în când deschid gura, îşi mişcă sacadat capul şi-şi agită înotătoarele cu mare viteză. În faţa acestei manevre de intimidare, subiectul vizat nu are decât două alternative: supunerea sau intrarea în luptă. În acest din urmă caz, urmează o bătălie rapidă care constă într-o urmărire, timp de câteva secunde, fără însă nicio rană. Fiecare se linişteşte subit, convins fi ind că şi-a doborât adversarul.
    Niciun membru nu este respins de grup, exceptând perioada de reproducere când anumiţi indivizi sunt ţinuţi la distanţă.

REPRODUCERE UŞOARĂ

   Împerecherea poate avea loc atât într-un acvariu de tip comunitar, cât şi într-unul de pontă. Este preferabilă cea de-a doua variantă, introducând un cuplu sau un grup într-un acvariu de 15 litri, dacă doriţi să recuperaţi ouăle.

   Va fi umplut cu apă ceva mai veche, în timp ce fundul va rămâne gol, pentru a permite un mai bun sifonaj al deşeurilor. Cât despre decor, acesta se poate compune din câteva plante stufoase, din muşchi de Java şi, la suprafaţă, din câteva tufe de Riccia. Filtrarea se va putea rezuma la un simplu fi ltru-cutie, alimentat de o pompă de aer. Deşi literatura de specialitate indică o temperatură de 24 de grade pentru pontă, în realitate aceasta poate avea loc şi la 20 de grade. Nu există regulă în ceeea ce priveşte momentul declanşării pontei, aceasta având loc deopotrivă dimineaţa ca şi la fi nalul după amiezii. Când debutează parada nupţială, roba masculului se închide la culoare, în timp ce a femelei se deschide, devenind aproape translucidă.
    Masculul îşi urmăreşte aleasa sărind în jurul ei, cu înotătoarele larg deschise şi cu un freamăt uşor al corpului. Când femela se decide în fi nal să răspundă avansurilor partenerului, cei doi se îndreaptă spre locul de pontă, printre tufele de plante. Femela intră prima, urmărită de mascul, care îşi presează fl ancul lateral spre cel al femelei, adoptând o poziţie uşor oblică, în timp ce coada este îndoită deasupra spatelui partenerei sale. Îmbrăţişarea este scurtă şi puţin productivă: uneori, un singur ou este expulzat. Celelalte vor rămâne printre plante sau se vor scurge pe fundul bazinului.

   În general, părinţii le ignoră. După împerechere, masculul își reia curtea, urmărindu-şi asiduu partenera, care, între două “îmbrăţişări”, se odihneşte. Contrastul între faza de seducţie, foarte activă, şi ”îmbrăţişarea”, mai degrabă calmă, este evident. Ponta durează o oră, uneori chiar două, dar producţia de ouă rămâne slabă. Aceşti peşti îşi pot depune ponta în grup, dar se vor găsi întotdeauna câţiva indivizi care vor prefera să mănânce icrele!

   Alevinii eclozează la capătul a 24 până la 36 de ore. De culoare foarte închisă, chiar neagră, rămân fi xaţi uneori de peretele acvariului sau pe plante, cu ajutorul unei glande cefalice lipicioase. Va mai trece o săptămână până când puii îşi vor resorbi vezicula vitelină şi vor putea înota. De altfel, avem de-a face cu un adevărat spectacol, în momentul în care aceşti pui foarte mici încep să se deplaseze cu viteză, foarte aproape de suprafaţă! Câteva luni vor fi sufi ciente tinerilor pentru a ajunge la maturitate, fi indcă sunt capabili de reproducere imediat ce au atins o talie de 2 cm. Iată deci o specie drăguţă, uşor de întreţinut şi care, în plus, se va putea reproduce cu un minim de atenţie!

Related Products